Stabilirea Holzindustrie Schweighofer în Covasna a stârnit argumente pro şi contra atât în mass-media, cât şi pe reţelele de socializare, a fost sărbătorită de către politicieni şi de conducerea judeţului, a dat în clocot în sânul industriei de prelucrare a lemnului, respectiv a mobilizat sfera civilă pe linie de organizare.

Cei care au moşit proiectul au venit cu amăgiri legate de înfiinţarea a 650 noi locuri de muncă într-o megalocaţie cu ferăstrău mecanic superautomatizat, şi darea ca verosimilă a generării a încă 2000 de locuri de muncă în sistem externalizat şi sfera serviciilor.

Cei care tânjesc după dezvoltarea economică bazată pe industrie aduc osanale investiţiei, unii dintre aceştia poate chiar din convingere şi cu motivaţii, pentru simplul fapt că au văzut cum funcţionează un astfel de model în Occident. Ei se folosesc de oportunitatea în cauză pentru a răstălmăci situaţia şi încearcă în mod elegant să înghită dezavantajele susţinând că este vorba de un rău necesar.

În schimb, reprezentanţii locali din industria lemnului protestează la unison şi îşi exprimă temerile privind viitorul materiei prime care le asigură existenţa. Deasemenea, la rândul ei, nici sfera civilă din domeniul protecţiei naturii şi mediului nu este fericită, şi susţine menţinerea statutului de până acum al exploatării pădurilor.

Demersul nostru nu este unul de natură accidentală, deoarece nu ne putem nicicum să ne autoconvingem despre faptul că o investiţie cum este Schweighofer ar fi în stare să asigure o dezvoltare durabilă şi ar aduce cu sine prosperitatea în judeţul Covasna. Mass-media naţională a stigmatizat Schweighofer ca fiind o firmă gigant care se străduieşte să obţină statutul de monopol în domeniu în România, care este caracterizată prin exploatarea nemiloasă a materiei prime, şi care nu este interesată de tradiţiile, viitorul şi aspiraţiile comunităţilor locale.

Fiecare comunitate este în posesia acelor resurse care îi asigură forţa şi dăinuirea, şi a căror sacrificare nu poate veni în discuţie atunci când se pune problema unor scopuri cu caracter social sau politic cu bătaie scurtă. Pentru indienii din preerie această forţă a însemnat turmele migratoare de zimbri şi vaci, iar pentru secui pădurea, a cărei exploatare şi utilizare raţională a fost reglementată de modele economice vechi de sute de ani, şi care au fost benefice pentru dăinuirea în stare naturală a pădurilor, respectiv au fost propice dezvoltării acelui sistem regional sănătos pe care se bazează şi turismul actual. Merită menţionate acele izvoare de apă minerală, bogăţii naturale care erup de la sine la suprafaţă, şi care sunt distruse în mod sistematic de tăierile deşănţate.

Chiar şi aflată în ruine, industria secuiască a lemnului asigură existenţa pentru zeci de mii de suflete prin intermediul tuturor ramurilor industriale şi de servicii care se bazează parţial sau integral pe exploatarea şi prelucrarea lemnului, şi a cărei condiţie primordială este aflarea la dispoziţia sa, în mod permanent, a materiei prime locale. Însă în cazul în care, din considerente de asigurare a unei situaţii materiale ceva mai bune pentru proprietarii de păduri, materia primă este transferată spre achiziţie către o firmă multinaţională care dirijează lemnul preponderent către export, renunţăm la puterea dată de stabilirea preţului şi ne trezim că o multitudine de întreprinderi mici şi mijlocii se închid una după alta, situaţie în care singura opţiune rămâne emigrarea.

Până la un anumit nivel, înţelegem acel mecanism al sferei politicului în crearea de ţinte, şi bazat pe cicluri de câte patru ani, motiv pentru care le propunem factorilor decizionali implicaţi în proiect următorul set de întrebări:

1. De ce doresc să bage pe gâtul covăsnenilor defrişarea la scară industrială, şi de ce vor să priveze întreprinderile locale mici şi mijlocii din domeniul industriei lemnului de materia primă (şi care nu este chiar atât de ieftină pe cât pare a fi!) ?

2. De ce trebuie subordonate interesele industriei locale a lemnului (care îşi desfăşoară activitatea la o scară mai mică, are la bază un model tradiţional şi astfel protejează natura!) intereselor de afaceri ale unei firme care jupuiesc pădurea?

3. De ce cred că zona noastră va fi o excepţie de la efectele stabilirii aici a Schweighofer, spre deosebire de restul punctelor de lucru ale firmei, unde o serie de întreprinderi mici au dat faliment?

4. De ce valorează mai mult crearea a câteva duzini de posturi de electrostivuitori, butonari şi muncitori necalificaţi (deoarece experienţa autohtonă ne arată că nici pe departe nu se puna problema înfiinţării a 650 locuri de muncă!) decât locul de muncă a mai multor mii de angajaţi ai firmelor locale din industria lemnului?

5. Au luat în calcul faptul că aspirarea materiilor prime de la prelucrătorii locali din industria lemnului va creşte cererea de material lemnos, şi astfel va creşte presiunea exercitată asupra legislativului pentru stabilirea unei cote mai mari de tăiere, respectiv scăderea vârstei limită de tăiere, situaţie din care ar avea de câştigat doar Schweighofer, deoarece firma are nevoie de o cantitate nelimitată de material lemnos? Din aceste motive şi cauze ar fi afectate în mod fatal pădurile noastre care încă stau în picioare.

6. Au cumva cunoştinţă de faptul că, de ani de zile, firma Schweighofer se străduieşte să obţină de la legislativ reducerea vârstei limită de tăiere cu 10 ani, să crească capacitatea sa de producţie, respectiv luptă pentru înlocuirea pădurilor în regim natural cu monoculturi cu conţinut ridicat de celuloză, care pot fi exploatate în timp scurt, şi care ar avea un efect catastrofal asupra echilibrului natural? Este cineva îngrijorat de faptul că proiectele de reîmpădurire cu care se făleşte conducătorul firmei, sunt anexe ale planului de înlocuire cu monoculturi?

7. Au luat în calcul efectele tehnologiilor de prelucrare bazate pe formaldehide asupra populaţiei aşezărilor şi suprafeţelor agricole din zona viitorului obiectiv?

8. Nu au fost cumva deranjaţi în decizia lor privind susţinerea proiectului de enorma presiune care urmează să fie exercitată de către transportul de material lemnos asupra drumurilor care deja sunt într-o stare proastă, de efectul asupra turismului al zgomotului şi smogului provenit de la prelucrarea lemnului şi traficului rutier, şi care va avea deasemenea un efect dezastruos asupra bogăţiilor naturale, cum ar fi ecosistemului al Mestecănișului de la Reci?

9. Au luat în calcul faptul că numeroasele parchete de exploatare care îşi vor face apariţia în judeţ în urma încurajării provenite din partea Schweighofer, va creşte în mod semnificativ pericolul de inundaţii pe tot terioriul judeţului şi va afecta semnificativ natura, reducând atracţia turistică a judeţului?

Ne exprimăm speranţa că şi factorii de decizie susţinători ai proiectului au vizionat deja câteva filme documentare despre echilibrul ecologic şi ecosistemele pădurilor, respectiv sunt în cunoştinţă de cauză despre faptul că pădurea nu înseamnă doar scânduri, aşa cum nici piaţa muncii nu este asediată exclusiv de către electrostivuitori.

Vă rugăm ca - ţinând cont de interesele, viitorul comunităţii noastre şi sănătatea tuturor - să opriţi această investiţie!

Sfântu Gheorghe,
15 aprilie 2013.

Lajos Dukrét - Societatea Carpatină Ardeleană, Secţia Covasna
Ottó Fleckhammer - Fundaţia Comunitară Covasna
Kinga Bereczki - Asociaţia Civili pentru Covasna (CIVEK)
Attila Ráduly - Asociaţia Soare Verde
Zoltán Para - Asociaţia Vinca Minor
Győző Zsigmond - Asociaţia Micologică László Kálmán
Ildikó Dénes - Asociaţia Lumea Pierdută
Zsolt Vrabie - Asociaţia Sepsi Bike
Zsuzsanna Gaál - Blogul „Gyurgyalagok”
Levente Barti - Asociaţia pentru Protecţia Liliecilor din România, Secţia-Centru
Zsolt Köllő - Cercul Turistic Nemere
Attila Toró - sepsiszentgyorgy.info